luni, 4 iulie 2011

ce simplu e

Am plecat de la BestFest în timp ce cântau Pendulum pentru că mi s-a părut că toboşarul nu prea bate live şi după am început să îmi pun întrebări şi pentru chitarist, basist şi una dintre voci, cel puţin la unele piese. (şi mi s-a părut o lipsă de respect, dar e posibil să greşesc)

Dar azi mi-au plăcut Smallman, o trupă din Bulgaria foarte tare.



Şi m-am urcat pe bicicletă, că am fost călare, ocazie cu care am văzut prima oară Tunari'ul şi tot drumul până acolo (cam o oră şi zece minute)şi-am pornit. Pe zi mă uitam la toate vilele şi conacele construite şi îngrădite şi păzite şi puneam cap la cap lucrurile ca să mă mai prind de nişte lucruri care mi se par de bun simţ şi descoperite de foarte mulţi oameni înaintea mea: cu cât este mai multă pază, şi mai multe garduri înalte şi camere de filmat etc. cu atât creşte sentimentul de nesiguranţă la nivel de populaţie.

În Bucureşti, pe Kiseleff am început să le urez bună dimineaţa poliţiştilor care păzeau ambasade şi a fost o bună dimineaţa zisă pe bune, nu la mişto. Am urat doi poliţişti, primul nu ştiu dacă a zis ceva, dar al doilea, aflat la câteva căsoaie mai spre Victoriei mi-a răspuns tot cu o bună dimineaţa. Şi mă gândeam cât de puţin comunic eu şi probabil mulţi alţii cu oamenii pe care nu-i cunosc. Şi nici măcar nu cred că este necesară o cine ştie ce comunicare complexă, pur şi simplu e o atenţie, un fel de "ce faci bă, pari om bun, să fii sănătos" şi omul ăla cred că se recunoaşte în ceea ce-i transmiţi şi îşi asumă starea asta şi foarte posibil o dă mai departe.

Extrapolând un pic, mă gândeam şi la respectarea legilor, în cazul de faţă al regulilor de circulaţie, pentru că pe bicicletă fiind şi pedalând pe şosea nu pot să zic că debordez de simţit în siguranţă(mai ales în orele de vârf când tensiunea şi nervii şi scuipaţii şi înjurăturile şi claxoanele plutesc în aer destul de des) şi mă gândeam că dacă eu respect regulile de circulaţie o fac pentru că mă simt eu mai bine, pentru că realizez că mă supun unor "obiceiuri" care îmi uşurează deplasarea şi afirm că am încredere într-un fel în ceilalţi participanţi la trafic că şi ei se comportă la fel şi asta mă fac să mă simt mai bine, mai bun, nu pentru că mi-e frică de repercursiunile legii. Poate, mai degrabă de vreun accident dacă ar fi să dezvolt această parte cu repercursiunile.

Şi cred că oamenii s-ar simţi mai bine dacă ar respecta legile. Şi dacă sunt legi care sunt stupide, ar trebui să se-adune ca să le schimbe, pentru că altă soluţie nu este practică.

Ştiu, nu zic nimic deosebit, nu zic nimic nou. Atât de simplu e. Şi ca să meargă mi se pare necesar să denunţăm neregulile, abaterile altora şi poate şi cred că e foarte important, să îi premiem pe cei care le respectă.

Propun un experiment: săptâmâna asta să zâmbim mai uşor necunoscuţilor şi să le urăm sănătate când strănută în tramvai, să ne salutăm vecinii de bloc şi să nu-i ignorăm pe cerşetori, dar nici să le dăm bani.

Şi la sfârşit să vedem ce iese. Şi dacă iese bine o să fie haios. Dacă nu, sunt eu dobitoc şi cred în utopii.

O zi minunată îţi doresc şi cu oameni destinşi şi zâmbăreţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu