prezent

Îmi retrăiesc copilăria şi adolescenţa uitându-mă la un meci Viitorul Constanţa - Steaua. Fotbalul nu mă mai prinde ca în generală, şcoala generală, când urmăream champions league cu foaia şi pixu ca să notez jucătorii de la Real Madrid şi să le arăt colegilor că am şi eu o echipă preferată.

Împart sufrageria părintească cu trei vecini şi patru pahare de sticlă, de la diverse campanii cola, cu vin roşu.  Aceeaşi vecini cu care am împărţit partide de tenis de picior, baschet, elasticul, flori fete sau băieţi melodii sau cântăreţi, atinsea, prinsea, ascunsea (şi alte jocuri cu "sea") beţii şi versuri de rap. Mă pun la curent cu ce s-a întâmplat în ultimii 6 ani, poate şi mai bine de atât, cât am lipsit din peisaj. Vorbim amintiri şi glume de autobază.
Am adunat pe reportofon până s-a terminat bateria. Istoria verbală trăieşte, iar noi am mai crescut.

Pun de nişte cartofi la cuptor cu păstârnac şi ne râdem cu sau fără motive. Împărţim gusturi şi mirodenii. Ana doarme. În curând am să mă culc şi eu. Aştept să se termine de copiat filmările de zilele trecute. Poate am să scot ceva la iveală. Nu e obligatoriu. :)

E bine. Pentru că simt asta.

vă pup.