miercuri, 31 octombrie 2012

shush shush - povestea

Sunt într-o cârciumă în Malaga. Stau la bar cu doi cunoscuţi, un el şi o ea. Locul e simpatic şi teoretic ultimul în care ne oprim în seara asta. Dacă la început eram obosit, după câteva puburi şi pahare colorate sau simple şi nişte poveşti despre Anglia, am ajuns aici. Bem tequilla şi stingem cu bere (parcă).

Pe o scenă mică se perindă diverşi oameni, majoritatea englezi şi cântă fel de fel de lucruri, unii dintre ei citind versurile de pe ecran, alţii punând patos şi simţire. Barmanu e foarte vorbăreţ. Cine nu e. Mi se pare că toată lumea e ameţită de la ceva sau altceva.
Ieşim afară la fumat. Eu stau de vorbă cu o englezoaică pe la 50 de ani, blondă, cârlionţată şi rotofee despre România şi nu ştiu ce documentar cu orfelinate de la noi de-a văzut ea acum nişte ani buni. Suntem amândoi bine ameţiţi. Fac mişto de ea că în afară de aurolaci, orfani şi dracula nu prea ştie nimic despre RO. Nici nu mă interesează cât ştie şi nici pe ea. Pălăvrăgim ca să treacă timpul şi ne râdem. Un fel de caterincă de autobază în engleză.

Apare şi-un nene român, parcă de prin Galaţi, cu care împart câteva cuvinte, dar ne întoarcem înăuntru. M-am hotărât să cânt. Tarkan - Şımarık; mai sunt vreo 10 oameni, cred, înaintea mea, deci nu e grabă. O tipă cam de vârsta mea care tot flirta cu o altă tipă la o masă se duce pe scenă şi cântă piesa asta. De la Bjork. Şi mi se pare super tare. Când vine rândul meu, gagiu îmi zice că n-o găseşte. E în regulă, oricum mi-e somn. Ne mişcăm spre casă. Fac un cui subţire şi lung, numai cu verde, că doar a fost o zi lungă iar seara asta rătăcisem printr-o cârciumă un pachet de ţigări care mai avea două cuie. Nu l-am mai găsit. 

Râdem vreo 3 ore ca descreieraţii şi purtăm discuţii filosofice:
-Mate, you know, your language is great, it's something in it, I don't know what. I mean Spanish is just Spanish, and English is kind of rubbish. But Romanian mate...Romanian is Romanian.
- Yeah mate, I know şi continuăm să râdem super roşii la faţă.

Şi a doua zi m-am trezit cu piesa în cap. Numai că în afară de shush, shush nu-mi mai aminteam nimic, da nimic nimic.. Şi am căutat-o cât am putut eu de bine cu cuvintele astea două şi după aia am uitat. Iar aseară, uitându-mă la un serial am auzit-o din nou şi de data asta cu cuvinte pe care le-am reţinut. şi uite aşa...Bune şi serialele astea la ceva (că scenariul a început să scârţâie destul de tare după câteva episoade)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu