e bine împreună. centrul de optimism

Sunt mii de vorbe de duh, bătrâneşti, filosofice, hipstereşti care zic despre bunătate şi armonie şi echilibru şi alte rude de-ale dumnealor.

În prezent e locul unde simt că omul sfinţeşte locul (chestia aia când intră cineva în cameră şi parcă se luminează toată lumea. sau când urcă cineva pe scenă şi ţi se ridică părul pe mâini când începe să cânte sau când vorbeşte însufleţit şi ştii că vorbele vin din interior şi-s pe bune pentru că aşa simţi)

Prezentul e cel mai bun drog, cel mai tare medicament, cel mai şmecher antidepresiv, cel mai bun antiplictis. Pentru că este. Şi nu are nevoie de cuvinte sau de minte. E atunci când răsare soarele şi te lasă uimit încât taci şi guşti minunăţia. E atunci când te dai cu snowboardu şi cobori la vale şi ai prins deja viteză şi tu acţionezi atent fiind la ce se petrece fix în acel moment. E atunci când mângâi sau te laşi mângâiat/ă şi pielea ta absoarbe fiecare contact şi te leagă în bucurie. E atunci când râzi ca prostu şi nu poţi să îţi explici de ce. E atunci când alergi şi nu te mai gândeşti că nu mai poţi şi te surprinzi continuând peste ceea ce credeai că sunt limitele tale. E atunci când umbli desculţ în iarbă şi e rece şi umedă şi-ţi gâdilă tălpile, sau pe nisip când frige şi cauţi umbră sau malul ca să te răcoreşti.

Şi cu cât îl împarţi cu mai multe fiinţe cu atât te umpli mai mult de bucurie şi seninătate. Şi poţi să vorbeşti cu toată natura nu numai cu oamenii, care sunt şi ei o părticică din ea, chiar dacă uneori mai uită.

Zâmbeşte şi dă-ţi zâmbetul mai departe. Eşti viu şi ăsta e cel mai mişto cadou pe care l-ai primit. "ever" :)

te pup.