miercuri, 30 mai 2012

nea George

Ieri am plecat după 8 seara din Constanţa și prima maşină care a oprit ne-a întrebat cât îi dăm și i-am spus că nu avem și i-am cerut scuze pentru deranj. În spatele ei la vreo 10 secunde a oprit un tir. I-am spus şoferului de la început că nu avem bani, asta după ce am dat bună seara. El a zis că e-n ordine, să urcăm. M-am descălţat, am urcat rucsacii, şi pe mine în pat, iar Ana a rămas pe scaunul din dreapta.

Ne-a întrebat dacă venim din Vamă :)  I-am spus că suntem constănţeni momentan şi bucureştenim pe la nişte prieteni. Domnul şofer, nea George, munceşte pe maşină de 25 de ani, este constănţean şi are două fete. E împotriva drogurilor şi crede că lucrurile se vor aşeza uşor uşor în ţară, în vreo 10-20 de ani. Ne spune că la anu se lasă de şoferie, pentru că i-a ajuns. Are o fermă mică cu 50 de capre, două vaci şi 10 purceluşi, în capăt de Constanţa, în apropiere de cimitirul din Palas, pe lângă blocul fantomă.

Ne povesteşte că a aplicat pentru fonduri europene și e totul pus la punct, proiectul aprobat, iar în câteva luni or să apară și banii de la ei. Momentan nu se grăbește nicăieri și face lucrurile ușurel. Îmi spune că pot să mă întind dacă vreau "trage de perna aia copile s-o pui la spate, poți să și dormi un pic" și de fiecare dată când mi se adresează îmi spune copile. Mă uit pe geam și ma bucur de culorile de după ploaie și câmpul plin de bălți. Totul bun și bine.

Ne spune că pe vremea lui mergeau şi ei la discotecă şi se distrau. Şi nu era nici răutatea asta a oamenilor că toţi aveau cam la fel: "și ne întorceam pe jos şi din Năvodari de la tabără. Mergeam acolo, dansam, beam un Brifcor, jucam tenis de masă şi veneam cu toţii, nu ca acuma cu maşini, cu taxiuri; mai râdeam, mai vorbeam, trecea timpul.  Acum câţiva ani era în Neptun la o discotecă mare şi, fiind şoferul cuiva important, avea protocol şi se uita la "copiii ăştia, că ei atâta ştiu, wiskey, mai trag câte-un praf şi apoi fac ca toate cele(...) că ăştia micii tot acolo văd cum se dau alţii mari şi vor şi ei. Şi dacă n-au de unde, dau în cap, fură, ca să şmecherească şi ei"

La despărţire, pe linia de centură - "copile, ţine asta. Şi când trece un tir i-o arăţi, că diagrama e semnul nostru, opreşte şi nu îţi ia nici bani. Şi îi zici că eşti şofer la Constanţa, cari piatră, astea... dă-l în pizda măsii că nu ştie el. De aici ar trebui să mai fie vreo doi kilometri." Ne urăm toate bune și pornim uşurel.

La vreo zece minute după pustiu, câmp, câini şi zonă industrială întrăm în Popeşti Leordeni. Un echipaj de poliţie cu poliţist de la rutieră şi băieţi în camuflaj mascaţi (cu cagulele ridicate), stăteau la o vorbă şi spărgeau seminţe. Am dat bună seara şi i-am întrebat cât mai avem până la intrare în Bucureşti. Poliţistul: " Ce mănânci acolo? eu: nişte pâine de casă. El: păi cam două pâini apuci să mănânci până la intrare. eu: și aşa..ca timp?. el: juma de oră, mai mult, depinde cât de larg vă e pasul. eu: am înţeles, mulţumesc, o seară bună"

Şi-am ajuns. Cam o oră șâşi douăzeci de minute de când ne-am dat jos din tir, până la Piaţa Sudului. Spre finalul drumului l-am găsit pe el. Câine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu