Vineri: Pe seară am fost cu Ale s-o luăm pe Magda de la aeroport.. Am ajuns ceva mai devreme, am dat o tură de Otopeni - e un pic mai măricel decât îl văzusem cu vreun an în urmă, când am ajuns acolo în căutarea unui miniprix(e prima oară când îl umblu cam pe peste tot, pentru că nu am zburat niciodată de aici) am luat un pachet de biscuiţi pe care am dat 6 lei (în oraş cred că e 3, da ne era foame şi n-aveam cum să ne mai întoarcem în timp util). Şi ne-am uitat la oamenii care ieşeau şi construiau personaje pe faţa lor, unii intrând ţanţoşi, alţii timizi căutând cu ochii o foaie pe care să scrie numele lor, un copil care a ieşit pe uşă alunecând până la bara care ne delimita de aterizaţi şi care a sărit în braţele unui nene care părea a fi ta'su, apoi diverse doamne şi don'şoare. Undeva în stânga noastră a apărut gagiu spaniolian al Magdei, ( ala nu e a lu' Magda. El pare a fi. Da nu mai ştiu cum îl cheamă. Pablo? Parcă. Da' dacă nu îl cheamă aşa? Păi şi ce facem. Hai să mai stăm un pic, că trebuie s-apară. E dubios să stăm aşa, hai la el. Bine da vorbeşti tu. Eeee". În timp ce ne îndreptam încet (încet) spre el a apărut Magda. Dat flori pupat, ajuns la Pablo, urcat în 783, discuţii spanioleniceşti între ei în timp ce noi ne hlizeam, româneşte şi english. Universitate, Monica şi oameni care protestau, mers la o cârciumă/restaurant din gangul cu Control, băut ceai de fructe; mâncat doo felii de pizza din pizza Magdei că eu buget restrâns discutat despre prix du jeune journaliste francophone (să strang tips de la doo câştigătoare) plecat spre casă.
Şi mai pe seară m-a sunat Mela să mă anunţe că ieşim, fin'că plecăm şi a vorbit şi cu ceilalţi şi aşa se cuvine. (Noi încă nu ne apucaserăm de adunat nimica). Până la urmă au ajuns ei pe la noi când pusesem ceva cartofi la fiert. Şi până ne-am relaxat s-a pregătit şi piureul cu unt. Şi-am spart nuci şi-am mâncat mieji. Şi-apoi zen cu devieri.
Sâmbătă: Dis de dimineaţă (pe la 9-10) ne-am trezit. Pe la 12 şi ceva a venit taică'miu să ne ajute. Am adunat şi am băgat cât am putut în maşină cutii, haine, alte cutii(n-a încăput tot, a mai rămas cam încă de-o maşină, dar e bine) şi-am pornit super înghesuiţi. Când zic super înghesuiţi înseamnă că m-am împins cât am putut în cei doi saci cu haine de pe bancheta din spate cât să fac un fel de loc de stat. Eu am stat în faţă cu un rucsac deasupra căruia ţineam cuşca cu porcii (de guineea) şi la picioare cu alte nebunii. Oricum cred că am stat lejer.
Constangeles, vreme frumoasă (ploua-ningea ceva de genu ăsta) am scos şi dus în casă toate cele - a durat mult mai puţin decât introducerea lor. Mâncat şi nani aproximativ (poate am mai stat un pic aşa).
punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu