jurnal: alte câteva zile

Deşi mie mi se pare că n-am făcut nimic, n-am stat degeaba.

Am umblat prin oraş la reparat aparatu foto, vizitat oameni care şi-au mutat reşedinţa, pieţuit, aşa de dragul troienelor şi al mişcării, am văzut străduţe pe care nu le-am văzut până acum prin Baicului, am ascultat muzică noo(mulţumesc Ala)

Am citit interviuri cu Mihai Răzvan Ungureanu până să devină premier de pe site-ul SIE (trebuie să intri la comunicare, interviuri/intervenţii), care site nu ştie să dea link complet ca să poată să dea omu mai departe. N-am o părere despre numirea lui (poate doar că e un pic ciudat ca şeful serviciilor de spionaj să facă politică, deşi mi se pare un om simpatic, educat şi alte lucruri de bine). Nu mă încântă deloc ideea asta de „Nici nu ştiţi cât de amplu poate fi răul”, pentru că mi se pare că înseamnă panică şi cred că trebuie să ieşim din povestea cu paranoia.

"Cu adevărat" adevărată mi se pare ideea "Nici nu ştiţi cât de mare poate fi iubirea" *daca îţi sună pueril, întreabă-te ce e cu atâta bau bau şi duşmani de care trebuie să ne apărăm. Şi cred că politica trebuie să renască (n-aş numi-o reinventare, pentru că demult, tare demult, la origini, democraţia era demos şi cratos) şi cred c-o să se întâmple, Asumat şi echilibrat.

N-am mai scris despre concursurile de pe facebook cu dă like şi share şi poti câştiga iphone4s, nikon D4 etc. care sunt nişte minciunele (am rămas curios care e câştigul celor care le inventează).

Am petrecut mai mult timp pe tree hugger şi ted şi am văzut cap coadă robotzi.

etc. :D