jurnal. joi 19 ianuarie ora 06:09

Pentru că asta e convenţia,  intru în firul epic şi dau curs poveştii. După câteva cuie, haşişderea,  caut printre seriale ceva care să mă ungă la suflet (observ că deja am tendinţa să exagerez) pe vplay. Big Bang Theory (îmi place că e mai dubios dar, de facto, tot la asta se rezumă, poate într-un mod mai real. pentru mine), New Girl, Breakout Kings.

Se construieşte cool, se construiesc conflicte, decepţii, trădări; adică eu mă gândesc că oamenii reali (din spatele monitorului/televizorului) aleg să trăiască după regulile unor filme/poveşti. (de la Sienfield la Jose Armando). Dacă vrei şi cauţi, păi cu siguranţă găseşti ipoteză, intrigă, punct culminant şi deznodământ. (E acelaşi şablon - pattern like- sîc). De exemplu: Gigel e supărat pe Rodica că Rodica nu mai face sex cu el şi se gândeşte că e posibil să facă "treaba asta ruşinoasă" cu altcineva. Şi se enervează. E posibil să urle în câteva momente cheie, şi de ce nu, să lovească. Şi apoi să se smiorcăiască şi după un timp s-o ia de la cap. Şi cu timpul, Gigel, plin de experienţă, îşi dă seama că el e o victimă şi viaţa e o curvă şi că nu mai poţi avea încredere în nimeni. (bravo Gigel)

Mi se pare că desfăşurarea acţiunii se întâmplă acum. Şi dacă eşti dus (cu vaca - aviz jurnaliştilor şi celorlalţi căutători de scenarii) după alte poveşti, scapi ce e important.

Şi dacă în viaţă firul epic se rupe şi se leagă la alt ghem sau la altă bucată, undeva la câteva sute de metri de ruptură şi apoi la alte sute de metri şi poate la un moment dat se leagă mai napoi. Mai face parte din poveste? Fin'că trebuie să fie aşa, că aşa ne-am obişnuit? Păi dacă trebuie (aş putea să întreb de ce trebuie să trebuie, dar mă abţin) să facem eroi şi antieroi să fie scântei, putem.

E un joc şi oricât aş face-o pe zenul, îmi place să mă joc. Aşa că la joacă! şi dacă or apărea prea mulţi pitici îmi  iau o pauză, mă întind, respir şi zic prezent.

vă pup.