e de tot cacatul cand iti moare un prieten. pentru ca la inceput nu-ti vine sa crezi asta, adica sunt pur si simplu niste cuvinte care iti strabat urechile dintr-o parte in cealalta si nu intelegi nimic si apoi negi si apoi te bufneste plansul gandindu-te la ultima oara cand l-ai vazut sau la ultima oara cand ati fost la munte si v-ati dat cu placa si toate astea se arhiveaza si iti amintesti cum era omul ala, cat de tare era, care erau piticii lui, teoriile si toate astea te apasa si te fac mic si neinsemnat.
si cauti detalii, pentru ca vrei sa afli cum s-a intamplat si suni si cauti si iar suni, intrebi, plangi fara sa te poti opri si incepi sa gasesti, si alte amintiri iti revin in cap si realizezi sau mai degraba simti cat de repede se poate duce o viata.
lumea asta se schimba daca facem, daca nu, nu. e atat de simplu. si omul asta facea si tocmai de-asta n-o sa moara niciodata.am invatat de la el o groaza de lucruri si ii datorez multe si voi incerca sa ma achit.
apoi observi pseudojurnalisti care lucreaza la "circ" cum isi fac treaba nedeontologic si imoral, fara pic de respect (draga Libertatea, esti la fel de inteligenta ca cititorii tai si folosesti poze din "alt film" - care, nici macar nu stiu daca iti apartine - pentru a ilustra stiri. deci nu, asta nu inseamna informare, iar faptul ca mi-ati sters comentariul de pe site arata doar cat de slab pregatiti sunteti si total neprofesionisti, dar asta stiam deja, nu?
la noi nu prea exista ideea de calitate a informatiei, ca vorba aia e mai ieftin asa. dar voi incepe o vanatoare de vrajitoare ale presei si n-aveti decat sa gresiti si sa platiti, pentru ca asa trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu