Ora 5 fara ceva: am fost sa iau "ustensilele" (costumu, autorizatia...toata sacosa) am traversat la arhitectura, iar pe anda a sunat-o maica-sa (asta mi-a spus, asta zic si eu).
Azi am fost mai aproape de lume, pentru ca zidul arhitecturii era inconjurat de masini; e misto senzatia, ca oamenii, spre deosebire de cameramani si fotografi se uita natural la tine si deseori reactionezi. Dar azi am fost mai calm, nu am ras, doar am zambit de cateva ori si am cunoscut doi oameni, un german care filmeaza tot programul "spatiu public" si un nene cam trist cu care am mai pierdut vreo juma de ora dupa ce am terminat. Spunea lucruri destul de interesante, hranite cu destula ura: imi spunea ca fiul lui a fost ucis in timpul mineriadei. Avea 18 ani. Nu-l judec. Cred ca el se afla printre oamenii cei mai in masura sa il urasca pe iliescu si nu numai. Sper ca multele lucruri pe care mi le-a spus sa se si infaptuiasca: anchete si neoameni care or sa piarda puterea. Din pacate, probele pe care mi le-a aratat (cateva hartii in care scria ca a fost anchetat pentru participare la revolutie) nu demonstreaza mare lucru. Spunea ca o sa ne mai intalnim, poate pana la urma aflu ceva. Cica pe 20 o sa se intample ceva. Ramane de vazut.
Revenind la partea cu sculptura, incepe sa devina obisnuinta. Probabil, cand se va termina o sa-mi lipseasca, dar mai e pana vineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu