daca ai cu ce de ce n-ai face-o ?

O zi ca oricare alta (asa e expresia. De fapt nici o zi nu e la fel ca cealalta.), vii de la munca, abia iti tarai picioarele pana la metrou, dar din fericire gasesti un scaun (cred ca erau mai multe), il ocupi si stai cu ochii aproape deschisi incercand sa nu adormi. La un moment dat apar niste ganduri care te trezesc. Asta e bine. E si mai bine ca urmeaza statia unde cobori. Si cobori. In fata ta niste pustoaice (15-16 ani) urca primele trepte ale scarilor. Mecanicul metroului (sper ca asa se numeste nenea care il conduce) porneste usor si le claxoneaza. M-a bufnit rasu. Daca si aici sub pamant se intampla asta, romanii chiar dezvolta un cult al claxonului. Probabil in cativa ani va aparea in programa scolara : "metode si tipuri de claxonare" si apoi cursuri, eventual master si bineinteles ca cineva va lua ca teza de doctorat acest fenomen oferind o alta abordare. Astept studii si carti.