chill out oameni si omuleti !

Un articol interesant scris de un imigrant in Suedia, muncitor la Volvo.


In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.

Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni,argentinieni, columbieni, peruani,venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate.

In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor. Suedezii dezbat, si iar dezbat, organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari,..,SI LUCREAZA ...dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate,in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson, Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor,ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA.

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul.

Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.

Voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui.

Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu.

In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:

- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet? Iar el mi-a raspuns pur si simplu:

- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food". Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia. Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului Fast Food si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata.Surpriza este ca aceasta miscare de Slow Food serveste ca baza pt o miscare mult mai ampla numita Slow Europe,dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate mare (nivelul vietii), opus la a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana.

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 ore/saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat.

Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati.

O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie.

Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde: - Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:

-Stii, viata se traieste intr-o clipa,si o ia la un tango.Cel mai bun moment al acestui film e aceasta scena de 2-3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.

Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.

Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".

articol de dat mai departe, sa se mai relaxeze lumea.


multam mariei pentru pont

branduri ale trecutului sau ultima emisiune de la 22 la 23

acum cateva zile strabateam dambovita cu o prietena si aberam. nu mai tin minte cum am ajuns sa vorbim despre guma turbo... si asa a inceput totul (amintiri): piua ! si stau chill pentru ca nimeni nu-mi poate face nimic. dar am sa continui cu faze gen "vrei sa fii prietena mea" (nu cred c-am zis-o prea des, dar mi se pare oke), sucul la dozator - pt ca puteam sa ii cer asortat. si mai era sucu ala cu gheata tocata (nu am mai vazut de mult) si bineinteles magnifica, inegalabila alifie chinezeasca, pentru noptile lungi, pline de reumatism :). erau zilele pline de bonibon si cip (bombonelele alea mici de se puneau pe coliva), tropicana - la cutie (si dupa ce terminai o umflai si spargeai cutia). mai erau si chestii nasoale - mie unu nu-mi placea glucoza (chestia aia alba pe post de ciocolata).dar exista pepsi la litru (la sticla de sticla), carbidu, prezent cred ca, in viata oricarui copil (oricand bun la bubuit) si mai sunt lucruri pe care azi le regasesc cu zambetu pe buze: pseudo-halbele de bere (care erau de fapt pline cu mustar cand le cumparai), bomboane chinezesti pentru tuse, la cutie de tabla (un fel de jeleuri mentolate, inca imi plac), mentosanele...care se faceau praf pana desfaceai ambalaju ala de hartie, incercarile de a invata sa scuip (si ura pe aia care aveau strungareata si scuipau mai smechereste).
pentru ca tot a inceput de la guma de mestecat turbo - aveam o groaza de surprize... faceam schimb, jucam orice ele fiind miza, coci pe bani, finante (cartonul de la chibrit - cate mai strangeam) si apoi au aparut minti, action man - cu abtibilduri (nimeni nu gasea numaru 36 ca s-l lipeasca in album :)) ) si tot din categoria guma - alea in forma de tigara (ce golanas mai eram eu cu una in coltu gurii) si bineinteles editia de lux (daca o pot numi asa) a beverly hills, ambalajul era cartonat si colectionam niste minipoze dupa ce-l decupam.
si daca nu-ti amintesti, mai incearca ca daca renunti esti spusa ! (sa mor ieu)